Este necesară facturarea dobânzii penalizatoare prevăzute de Legea nr. 72/2013?

Răspuns: Firmele au dreptul să perceapă dobânzi penalizatoare partenerilor contractuali care nu achita la timp bunurile sau serviciile achiziţionate, în bază Legii nr. 72/2013. În situaţia în care ei percep aceste dobânzi, trebuie să emită facturi? Iată care este răspunsul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, aflată în vigoare din 5 aprilie 2013 şi care a transpus în legislaţia naţională prevederile Directivei 2011/7/CE privind combaterea întârzierii la plată în tranzacţiile comerciale (pe care România era obligată să o implementeze în legislaţia autohtonă până în 16 martie 2013), stabileşte termene de plată şi o dobândă penalizatoare care se aplică în cazul contractelor încheiate între firme.

Mai exact, actul normativ cuprinde reguli care se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte încheiate între profesionişti sau între aceştia şi autorităţile publice, contracte având că obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii. Prin profesionist, legea înţelege orice persoană fizică sau juridică, care exploatează o întreprindere cu scop lucrativ.

Dacă agenţii economici sau statul nu plătesc la timp aceste creanţe, atunci datorează dobânzi penalizatoare firmelor cu care au încheiat contracte şi de la care au achiziţionat bunuri sau servicii.

Dobânda penalizatoare curge de la scadenţă până la momentul plăţii şi se calculează potrivit art. 3 din OG nr.13/2011, în cazul în care nu s-a stabilit o altă valoare prin contract. Adică se stabileşte în funcţie de nivelul raţei dobânzii de referinţă a BNR (n.r. 3,25%) plus opt puncte procentuale, rezultând o dobândă de 11,25%.

Conform Legii nr. 72/2013, dobândă penalizatoare curge de la scadenţă până la momentul plătii. Dacă termenul de plată nu a fost prevăzut în contract, dobândă penalizatoare curge de la următoarele termene:
- după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei altei asemenea cereri echivalente de plată;
- dacă data primirii facturii ori a unei cereri echivalente de plată este incertă sau anterioară primirii bunurilor sau prestării serviciilor, după 30 de zile calendaristice de la recepţia mărfurilor sau prestarea serviciilor;
- dacă legea sau contractul stabileşte o procedură de recepţie ori de verificare, permiţând certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factură ori cererea echivalentă de plată la data recepţiei sau verificării ori anterior acestei date, după 30 de zile calendaristice de la această dată.

Potrivit informaţiilor publicate pe site-ul ANAF, nu există obligaţia de facturare a dobânzilor penalizatoare, întrucât conform art. 137, alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, aceste sume nu se includ în bază de impozitare a TVA.

Persoanele impozabile pot însă să opteze pentru emiterea de facturi, în conformitate cu art. 155, alin. (10) din Codul fiscal, în condiţiile prevăzute la pct. 71, alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, a adăugat Fiscul. Mai exact, pct. 71, alin. (10) prvede că în situaţia în care factură este emisă, această trebuie să conţină informaţiile obligatorii.

De asemenea, din punct de vedere fiscal, sumele cu titlu de dobânzi penalizatoare reprezintă, conform ANAF, venituri impozabile la determinarea profitului impozabil, nefiind prevăzute la art. 20 din Codul fiscal.

În plus, în conformitate cu dispoziţiile pct. 12 al Titlului II, "Impozit pe profit", din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în bază Legii contabilităţii nr. 82/1991, precum şi orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile conform art. 21 din Codul fiscal.

Baza legală: Codul fiscal - art. 20, art. 21, art. 137 alin. (3) lit. c), art. 155 alin. (10), Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal - pct. 71, alin. (1), pct. 12 al Titlului II, "Impozit pe profit", Legea nr. 72/2013 - art. 3.