În conformitate cu prevederile Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene aprobate prin OMFP 3055/2009, pct.189, creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate (contul 4118 "Clienţi incerţi sau în litigiu" sau în conturi analitice ale conturilor de creanţe, pentru alte creanţe decât clienţii). În scopul prezentării în situaţiile financiare anuale, creanţele se evaluează la valoarea probabilă de încasat. Atunci când se estimează că o creanţă nu se va încasa integral, în contabilitate se înregistrează ajustări pentru depreciere, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.
La determinarea profitului impozabil, provizioanele sunt deductibile în limitele şi condiţiile reglementate de art. 22 din Coodul fiscal.
În baza prevederilor art.21, alin.(4), lit.o) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, nu sunt deductibile la determinarea profitului impozabil pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion, potrivit art. 22 din această lege, precum şi pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate, în alte situaţii decât cele prevăzute la art.21, alin.(2), lit.n).
Astfel, sunt deductibile la determinarea profitului impozabil:
- pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu pentru partea acoperită de provizion, potrivit art.22 din Codul fiscal,
- pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate, în situaţiile prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. n) din Codul fiscal, respectiv:
1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;
2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;
3. debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;
4. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul.
Pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu în alte condiţii decât cele mai sus menţionate nu sunt deductibile la determinarea profitului impozabil.
Din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată, astfel cum prevede art. 138 lit. d) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal , baza de impozitare a TVA se reduce în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă.
Aşadar, baza de impozitare a TVA se reduce doar în cazul falimentului beneficiarului, în baza hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă. Ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă. În acest caz, în conformitate cu prevederile art. 159 alin. (2) din Codul fiscal, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi sau alte documente, cu valorile înscrise cu semnul minus. Facturile emise nu vor fi transmise beneficiarului pentru care a fost închisă procedura prevăzută de Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei prin hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă.
Data publicării: 13.10.2014 (4.557 vizualizări)
|
