|
| Nou! |
| Am înfiinţat un grup de discuţii pe Facebook în care veţi afla noutăţi contabile, veţi putea adresa întrebări şi veţi putea răspunde colegilor de profesie, împărtăşindu-vă experienţa.
Adresa grupului este www.facebook.com/groups/grupcontabilitate/. Vă aşteptăm!
|
| Procedura de aplicare a măsurilor asigurătorii |
Ordinul Preşedintelui ANAF nr.2546/2016 aprobă procedura de aplicare a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale şi a fost publicat în Monitorul Oficial nr.703 din 9 septembrie 2016. Ordinul este emis în aplicarea prevederilor art.213 şi 214 din Codul de procedură fiscală.
Organele fiscale competente pentru dispunerea măsurilor asigurătorii pot dispune aceste măsuri atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Măsurile asigurătorii care pot fi dispuse sunt următoarele:
a) sechestru asigurător pentru bunuri imobile;
b) sechestru asigurător pentru bunuri mobile, inclusiv titluri de valoare şi bunuri mobile necorporale;
c) poprirea asigurătorie asupra sumelor datorate debitorului de către terţi;
d) poprirea asigurătorie asupra disponibilităţilor băneşti din conturile bancare.
Dispunerea măsurilor asigurătorii se poate întinde asupra bunurilor proprietate a debitorilor, urmăribile potrivit legii, iar dacă valoarea bunurilor proprii ale acestora nu acoperă integral suma estimată, respectiv stabilită, măsurile asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta, precum şi asupra veniturilor reprezentând sume urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terţe persoane şi disponibilităţi aflate în conturile bancare.
În cazul bunurilor proprietate a debitorului, dispunerea măsurilor asigurătorii se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea sumei estimate/stabilite, în următoarea ordine:
a) bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit a debitorului;
b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate desfăşurării activităţii care constituie principala sursă de venit;
c) bunurile mobile şi imobile care se află temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele;
d) ansamblu de bunuri în condiţiile prevederilor art.246 din Codul de procedură fiscală;
e) maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit;
f) produse finite;
g) bunuri perisabile sau supuse degradării;
h) bunuri deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta.
În situaţia în care măsurile asigurătorii dispuse nu acoperă 150% faţă de valoarea creanţei estimate/stabilite, organul competent va dispune măsuri asigurătorii asupra veniturilor reprezentând sume urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terţe persoane şi disponibilităţi aflate în conturile bancare, cu excepţia debitorilor persoane fizice, caz în care se realizează verificarea situaţiei fiscale personale a acestora.
Ridicarea măsurilor asigurătorii se efectuează în următoarele situaţii:
a) când au încetat motivele pentru care s-au dispus măsurile asigurătorii;
b) la constituirea garanţiei prevăzute la art.211 din Codul de procedură fiscală, în baza înştiinţării scrise a organului de executare privind constituirea garanţiei;
c) în termen de cel mult două zile de la împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, de la data la care au fost luate măsuri asigurătorii, în situaţia în care nu au fost sesizate organele de urmărire penală, iar pe numele debitorului nu a fost emis şi comunicat titlul de creanţă.
Măsurile asigurătorii pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale, cât şi de instanţele judecătoreşti, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea ei la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Data publicării: 14.09.2016 (2.097 vizualizări)
|
|
|
