|
| Nou! |
Am lansat un site de infomaţii fiscale despre contribuabilii din România la adresa firme.consultanti.ro. Vă aşteptăm!
Am înfiinţat un grup de discuţii pe Facebook în care veţi afla noutăţi contabile, veţi putea adresa întrebări şi veţi putea răspunde colegilor de profesie, împărtăşindu-vă experienţa.
Adresa grupului este www.facebook.com/groups/grupcontabilitate/. Vă aşteptăm!
|
| Prevederi şi exemple din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal |
După cum v-am informat, în Monitorul Oficial, partea I, nr.22 din 13 ianuarie 2016, a fost publicată Hotărârea Guvernului nr.1 din 6 ianuarie 2016, prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal. Pe alocuri sunt explicitate foarte bine unele prevederi ale Codului fiscal iar prin alte părţi legiuitorul nu a mai dorit să detalieze prevederile normative.
Privit în ansamblu, actul normativ este unul de mari dimensiuni şi vine să expliciteze prevederile din Codul fiscal.
Cu siguranţă, analiza de mai jos nu acoperă nici pe departe dimensiunea actului normativ însă parcurgem câteva elemente
foarte importante din perspectiva acestei prevederi.
Care sunt primele constatări:
Explicitarea unei tranzacţii artificiale
În sensul prevederilor art.11, alin.(1) din Codul fiscal, prin tranzacţie fără scop economic se înţelege orice tranzacţie care nu este destinată să producă avantaje economice, beneficii, profituri şi care determină, în mod artificial ori conjunctural, o situaţie fiscală mai favorabilă. În situaţia reincadrarii formei unei tranzacţii pentru ajustarea efectelor fiscale se aplică regulile de determinare specifice impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal.
Raportându-ne la această noţiune observăm că sunt considerate tranzacţii cu scop economic cele destinate să producă avantaje economice, principalul criteriu de analiză fiind realizarea unui profit.
De exemplu, societatea ABC SRL plătitoare de impozit pe profit achiziţionează servicii de la furnizorul F1 în sumă de 1.000 lei. Serviciile sunt vândute către clientul C1 cu suma de 1.003 lei. Ulterior, se constată că furnizorul F1 este o societate de tip fantomă, are un comportament fiscal neadecvat iar serviciile au fost prestate în realitate de un terţ F2.
În acest sens, prin realizarea unui profit, tranzacţia pentru societatea ABC are substanţă economică. Desigur, dacă ne raportăm şi la celelalte prevederi normative, prin anularea dreptului de deducere a cheltuielii de la achiziţie se va realiza un venit neimpozabil.
La determinarea rezultatului fiscal, se au în vedere toate veniturile şi cheltuielile înregistrate în contabilitate, conform reglementărilor contabile. La acestea se adaugă elementele ce sunt din punct de vedere fiscal similare veniturilor şi cheltuielilor. Prin normele de aplicare se enumeră punctual elemente fiscale similare veniturilor şi cheltuielilor.
Legiuitorul prezintă următoarele exemple de elemente similare veniturilor:
a) diferenţele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în valută, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
b) rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe şi a imobilizărilor necorporale;
c) rezerva legală şi rezervele reprezentând facilităţi fiscale.
Legiuitorul prezintă următoarele exemple de elemente similare cheltuielilor:
a) sumele înregistrate în rezultatul reportat care se deduc la calculul rezultatului;
b) diferenţele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în valută, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
c) valoarea neamortizată a cheltuielilor de dezvoltare care a fost înregistrată în rezultatul reportat. În acest caz, această valoare este deductibilă fiscal pe perioada rămasă de amortizat a acestor imobilizări, respectiv durata iniţială stabilită conform legii, mai puţin perioada pentru care s-a calculat amortizarea.
Impozitarea contractelor civile
"În veniturile din activităţile prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal sunt cuprinse veniturile realizate de contribuabilii care nu sunt înregistraţi fiscal potrivit legislaţiei în materie şi care desfăşoară activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii, profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuală, precum şi venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, fără a avea caracter de continuitate şi pentru
care nu sunt aplicabile prevederile cap. II "Venituri din activităţi independente" şi cap. VII "Venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură" din titlul IV al Codului fiscal."
Simpla persoană fizică neînregistrată fiscal, în limita Codului civil, poate realiza venituri. Impozitarea acestor venituri se realizează pe seamă procedurii impozitului pe venituri "din altă sursă" cu procentul de 16%. Această procedură este posibilă doar dacă această persoană desfăşoară activitate ocazională, respectiv dacă desfăşoară activitate cu caracter continuu aceasta trebuie să se înregistreze fiscal şi dacă prin natură activităţii efectuate se păstrează o activitate independentă.
Asupra acestui contract se va face analiza celor 7 criterii de reîncadrare a activităţii din activitate independentă în activitate dependentă.
Din perspectiva TVA, avem o definire foarte importantă a serviciilor furnizate în contracte tip abonament. Este o transpunere a jurisprudenţei Curţii Europene aplicabilă cu precădere serviciilor de consultanţă, serviciilor juridice, de contabilitate, expertiză, mentenanţă şi alte servicii similare.
În cazul contractelor de prestări de servicii în cadrul cărora clientul s-a angajat să plătească sume forfetare cu titlu de remuneraţie convenită între părţi, independent de volumul şi de natura serviciilor efectiv furnizate în perioada la care se raportează această remuneraţie, serviciile trebuie considerate efectuate în perioada la care se raportează plata, indiferent dacă prestatorul a furnizat sau nu a furnizat efectiv servicii clientului sau în această perioadă.
În cazul unor astfel de contracte, obiectul prestării de servicii nu este furnizarea unor servicii bine definite, ci faptul de a se afla la dispoziţia clientului pentru a-i oferi serviciile contractate, prestarea de servicii fiind efectuată de prestator prin însuşi faptul de a se afla la dispoziţia clientului în perioada stabilită în contract, independent de volumul şi de natura serviciilor efectiv furnizate în perioada la care se referă această remuneraţie.
Faptul generator al taxei intervine conform prevederilor art. 281 alin. (8) din Codul fiscal, fără să prezinte importanţă dacă beneficiarul a apelat efectiv sau cât de des a apelat la serviciile prestatorului.
În acest sens a fost dată şi decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-463/14 Asparuhovo Lake Investment Company OOD. Aceste prevederi se aplică inclusiv în cazul serviciilor de consultanţă, juridice, de contabilitate, de expertiză, de mentenanţă, de service şi alte servicii similare, pentru care nu se întocmesc rapoarte de lucru sau alte situaţii pe baza cărora prestatorul atestă serviciile prestate, fiind încheiate contracte în condiţiile descrise de prezentul alineat.
Ce reţinem? Reţinem ca pentru aceste servicii tip abonament activitatea economică, din punctul de vedere al TVA se consideră realizată prin faptul că furnizorul este la dispoziţia beneficiarului, fără ca să existe în mod obligatoriu şi o prestare de servicii.
De exemplu, un cabinet de consultanţă fiscală înregistrat în scopuri de TVA semnează abonamente de prestări de servicii cu plata lunară într-o sumă fixă cu diverşi beneficiari persoane înregistrate în scopuri de TVA. Pentru unele luni din an se emit soluţii fiscale în favoarea clientului, intocmindu-se rapoarte de lucru. Pentru alte luni nu există activităţi efective de consultanţă fiscală, cabinetul de consultanţă rămânând la dispoziţia beneficiarului. Şi pentru aceste ultime luni, Curtea Europeană de Justiţie consideră că se realizează o activitate economică cu drept de deducere al TVA de la achiziţii iar serviciul constă în dreptul clientului de a dispune de serviciile cabinetului de consultanţă.
Cu privire la cheltuielile accesorii
Exemplul nr. 2: O persoană impozabila înregistrată în scopuri de TVA încheie un contract pentru livrarea unor bunuri pe teritoriul României către o altă persoană impozabilă. Toate cheltuielile de transport, asigurare pe timpul transportului, încărcare-descărcare, manipulare sunt în sarcina furnizorului, dar se recuperează de la client. Respectivele cheltuieli reprezintă cheltuieli accesorii livrării de bunuri, care se includ în baza de impozitare a livrării, beneficiind de tratamentul fiscal al tranzacţiei principale. Refacturarea acestora nu reprezintă o refacturare de cheltuieli în sensul pct.31.
Modalitate de aplicare: Societatea Exemplu 1 SRL înregistrată în scopuri de TVA livrează laptopuri în valoare de 30.000 lei preţ fără TVA către societatea Clientul 1 SRL. Laptopurile sunt transportate de la Bucureşti la Constanţa de către societatea Transportatorul SRL ce emite o factură de 1.000 lei + TVA 20% către furnizor. Furnizorul refactureaza către client cheltuielile de transport. Pornind de la prezumţia că toate cele 3 societăţi sunt înregistrate în scopuri de TVA cu exigibilitate normală, tratamentul fiscal al acestei tranzacţii este:
a) laptopurile sunt facturate cu măsura de simplificare a TVA-taxare inversă, fără plata efectivă a TVA, măsură nou-regăsită în Codul fiscal;
b) refacturarea cheltuielilor de transport se va face cu taxare inversă, tot prin măsura de simplificare TVA.
Data publicării: 15.01.2016 (3.247 vizualizări)
|
|
|
