|
| Nou! |
| Am înfiinţat un grup de discuţii pe Facebook în care veţi afla noutăţi contabile, veţi putea adresa întrebări şi veţi putea răspunde colegilor de profesie, împărtăşindu-vă experienţa.
Adresa grupului este www.facebook.com/groups/grupcontabilitate/. Vă aşteptăm!
|
| Prevederi legale privind insolvenţa persoanelor fizice |
În Monitorul Oficial nr.436 din 13 iunie 2017, a fost publicată Hotărârea Guvernului nr.419 pentru adoptarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.151/2015 privind privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, cunoscută şi sub denumirea de legea falimentului personal. Această lege, deşi adoptată în 2015, va intra în vigoare odată cu normele metodologice de aprobare, începând cu data de 1 august 2017.
Insolvenţa debitorului persoană fizică este definită de lege ca acea stare a patrimoniului caracterizată prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente. Insolvenţa se prezumă a exista prin efectul legii atunci când debitorul nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori, după trecerea unui termen de 90 de zile de la scadenţă.
Prevederile legii se aplică persoanelor fizice, cu excepţia celor care administrează o întreprindere, care sunt în stare de insolvenţă şi nu există probabilitatea de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabile să-şi execute obligaţiile cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le au în întreţinere. Cuantumul total al obligaţiilor scadente trebuie să fie cel puţin egal cu valoarea-prag stabilită de lege, respectiv 15 salarii minime pe economie.
Legea nu se aplică persoanelor care au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală, de fals, a unor infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, persoanelor care au fost concediate în ultimii 2 ani din motive ce le sunt imputabile, persoanelor care, deşi apte de muncă, nu au depus eforturile necesare pentru a-şi găsi loc de muncă sau care au acumulat datorii noi şi au determinat ajungerea în stare de insolvenţă cu intenţie sau din culpă.
Procedura de insolvenţă se poate desfăşura prin mai multe forme, respectiv: procedura administrativă pe baza planului de rambursare a datoriilor, procedura judiciară prin lichidare de active şi procedura simplificată de insolvenţă. Aceasta din urmă se aplică în situaţia în care suma totală a datoriilor debitorului este de cel mult 10 salarii minime, iar respectivul debitor nu are bunuri sau venituri urmăribile si are peste vârsta standard de pensionare.
Procedura de insolvenţă se aplică de organe precum comisia de insolvenţă, instanţele judecătoreşti şi lichidatori.
Debitorii persoane fizice pot iniţia procedura de insolvenţă prin depunerea unei cereri de deschidere a procedurii pe bază de plan de rambursare a datoriilor. Cererea se depune la comisia de insolvenţă constituită la nivel teritorial din reprezentanţi ai Autorităţii pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum si reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice, în judeţul în care debitorul şi-a avut domiciliul cu cel puţin 6 luni înaintea depunerii cererii.
Dacă debitorul consideră că situaţia sa financiară este iremediabil compromisă şi un plan de rambursare a datoriilor nu poate fi pus în aplicare, acesta poate solicita direct instanţei judecătoresti competente deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, care va fi pusă în executare de un lichidator.
În vederea determinării criteriilor pentru stabilirea unui nivel de trai rezonabil pentru debitorul aflat în procedura insolvenţei, actul normativ stabileste elemente precum: valoarea coşului lunar minim de consum, preţul utilităţilor, alimentelor şi produselor de bază, componenţa şi structura familiei debitorului, existenţa unor situaţii speciale de sănătate, exigenţele minimale pentru locuit, cheltuielile minime legate de funcţionarea unui vehicul indispensabil, valoarea minimă a cheltuielilor profesionale, structura pieţei forţei de muncă şi altele asemenea.
Actul normativ mai stabileşte totodată că şedinţele de conciliere între creditor şi debitor trebuie să servească exclusiv intereselor legitime ale părţilor şi că niciuna din părţi nu poate impune celeilalte părţi o soluţie.
Se consideră infracţiune fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge valori sau bunuri din patrimoniul său, de a falsifica înscrisuri ori de a invoca acte sau datorii fictive.
Pentru cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, nu se datorează taxă judiciară de timbru.
Data publicării: 16.06.2017 (2.498 vizualizări)
|
|
|
