Obligaţie

Contribuabilii obligaţi la plata acestui impozit sunt:

- persoanele juridice române, cu excepţia instituţiilor publice, institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare, asociaţiilor, fundaţiilor şi a celorlalte persoane juridice fără scop patrimonial, potrivit legilor de organizare şi funcţionare;

- persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;

- persoanele juridice cu sediu social în România înfiinţate potrivit legislaţiei europene;

- utilizatorul, în cazul operaţiunilor de leasing financiar;

- locatorul, în cazul operaţiunilor de leasing operaţional.

Construcţiile care intră sub incidenţa acestui impozit sunt cele prevăzute în grupa 1 „Construcţii”, cu excepţia subgrupei 1.2.9, din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificările ulterioare, altele decât construcţiile pentru care se datorează impozitul pe clădiri către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea, impozit reglementat la Titlul IX „Impozite şi taxe locale” prevăzut de Codul Fiscal.

Cota de impozit şi baza de impozitare

Impozitul pe construcţii se calculează prin aplicarea cotei de 1,5% asupra valorii construcţiilor existente în patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior, evidenţiată contabil în soldul debitor al contului corespunzător construcţiilor (contul 212), din care se scade:

- valoarea clădirilor, inclusiv valoarea lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere pentru clădirile închiriate, luate în concesiune, aflate în administrare ori în folosinţă, pentru care se datorează impozit pe clădiri, potrivit prevederilor titlului IX”Impozite şi taxe locale”, de către contribuabil sau proprietar, după caz. Deducerea valorii lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere pentru clădirile închiriate, luate în concesiune, aflate în administrare ori în folosinţă, se justifică cu documentaţia corespunzătoare care atestă comunicarea acestei valori către proprietar.

- valoarea lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere pentru construcţiile, aflate sau care urmează să fie trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;

- valoarea construcţiilor din subgrupa 1.2.9 „Terase pe arabil, plantaţii pomicole şi viticole” din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificările ulterioare.

Cheltuiala cu impozitul pe construcţii este cheltuială deductibilă la stabilirea profitului impozabil.

Depunerea declaraţiei fiscale şi plata impozitului

Declararea impozitului pe construcţii se face până la data de 25 mai inclusiv, a anului pentru care se datorează impozitul, prin depunerea formularului 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”, completând corespunzător secţiunea a II-a „Impozite, taxe şi alte obligaţii care nu se plătesc în contul unic”. Necompletarea tabelului corespunzător acestui tip de impozit, echivalează cu nedeclararea obligaţiei respective.

Plata impozitului pe construcţii se face în două rate egale, până la datele de 25 mai şi 25 septembrie, inclusiv.

Contribuabilii care încetează să existe în cursul anului au obligaţia de a declara şi plătii impozitul pe construcţii până la data încheierii perioadei din an în care persoana juridică a existat.

Contribuabilii nou înfiinţaţi datorează impozitul pe construcţii începând cu anul fiscal următor.