Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a aprobat o nouă procedură prin care actele administrative fiscale pot fi contestate de contribuabili. Aceasta este cuprinsă într-un act normativ care a intrat în vigoare astăzi şi care abrogă vechile reglementări în domeniu.
Noua procedură de contestare a actelor administrative fiscale este cuprinsă în Ordinul ANAF nr. 2906/2014, publicat în Monitorul Oficial nr. 736 din 9 octombrie 2014, data la care a şi intrat în vigoare.
Acest actul normativ abrogă Ordinul ANAF nr. 450/2013, cel ce conţinea până acum toate prevederile referitoare la cum trebuie depuse contestaţiile împotriva actelor administrative ale Fiscului.
Prevederile din cele două documente sunt foarte asemănătoare, astfel că nu există modificări majore în ceea ce priveşte modul de contestare a actelor emise de ANAF.
Conform noilor reglementări, orice persoană care formulează o contestaţie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie să demonstreze dreptul său sau interesul legitim lezat.
Lipsa actului administrativ fiscal înseamnă nesoluţionarea, în mod nejustiticat, în termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal.
În ceea ce priveşte bazele de impunere, acestea se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu şi a deciziilor de impunere emise ulterior în temeiul acesteia.
Ce informaţii conţine o contestaţie?
Legislaţia fiscală stabileşte că o contestaţie trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă:
- datele de identificare a contestatorului;
- obiectul contestaţiei;
- motivele de fapt şi de drept;
- dovezile pe care se întemeiază;
- semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia. Când contestaţia este formulată printr-un împuternicit al contestatorului, organele de soluţionare competente vor verifica împuternicirea, iar în cazul în care contestatorul se află în procedura de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare, contestaţia va purta semnătura şi ştampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz.
- ştampila, în cazul persoanelor juridice.
În situaţia în care contestaţia este formulată printr-un împuternicit al contestatorului, organele de soluţionare competente vor verifică împuternicirea, iar în cazul în care contestatorul se află în procedura de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare, contestaţia va purta semnătura şi ştampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz.
Atenţie! Dacă ANAF constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia va fi respinsă fără a se proceda la analiză pe fond a cauzei. Spre exemplu, contestaţia poate fi respinsă ca:
- nedepusă la termen, în situaţia în care această a fost depusă peste termenul prevăzut de lege;
- fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în cazul când este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală;
- fiind depusă de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, potrivit legii;
- lipsită de interes, în cazul în care contestatorul nu demonstrează că a fost lezat în dreptul său interesul său legitim.
Până acum, legislaţia anterioară prevedea încă un motiv pentru care contestaţia putea fi respinsă, care însă nu se mai regăseşte în noile dispoziţii. Mai exact, contestia putea fi respinsă ca prematur formulată, în situaţia în care sumele contestate nu erau individualizate prin titlu de creanţă şi în situaţia în care nu fuseseră emise decizii privind baza de impunere. Această prevedere nu mai este cuprinsă în noul ordin al Fiscului.
De asemenea, în situaţia în care contestaţia nu îndeplineşte cerinţele de depunere (împuternicirea în original sau în copie legalizată, semnătură şi ştampilă), organele de soluţionare competente vor solicita contestatorului printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste cerinţe. În caz contrar, contestaţia va fi respinsă.
Potrivit Ordinului ANAF nr. 2906/2014, în cazul în care contestatarul precizează că obiectul contestaţiei îl formează actul administrativ fiscal atacat, fără însă a se menţiona, înăuntrul termenului acordat de organul de soluţionare, cuantumul sumei totale contestate, individualizată pe feluri de impozite, taxe, datorie vamală, contribuţii, precum şi accesorii ale acestora, sau măsurile pe care le contestă, contestaţia se consideră formulată împotriva întregului act administrativ fiscal.
Contestaţia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, iar la primirea contestaţiei organul emitent al actului administrativ fiscal va întocmi dosarul contestaţiei, precum şi referatul cu propuneri de soluţionare.
Dosarul contestaţiei va cuprinde: contestaţia în original, ce trebuie să poarte semnătura persoanei îndreptăţite, precum şi amprenta ştampilei, în cazul contestatorului persoană juridică, împuternicirea avocaţială în original sau în copie legalizată, după caz, actul prin care se desemnează administratorul special/administratorul judiciar/lichidatorul, actul administrativ fiscal atacat, în copie, precum şi anexele acestuia, dovada comunicării actului administrativ fiscal atacat din care să reiasă data la care acesta a fost comunicat, copii ale documentelor ce au legătură cu cauza supusă soluţionării, documentele depuse de contestator şi sesizarea penală în copie, dacă este cazul.
În plus, pe lângă aceste acte, dosarul contestaţie trebuie să mai cuprindă şi o copie de pe actul de identitate în cazul contestatorului persoană fizică, document care nu era prevăzut de legislaţia anterioară.
În cât timp se poate contesta un act fiscal?
Codul de procedură fiscală stabileşte că o contestaţie se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii. Totuşi, în cazul în care Fiscul a uitat să precizeze în actul administrativ pe care îl contestaţi informaţii despre termenul în care respectivul document poate fi contestat şi unde se depune contestaţia, atunci legea va da dreptul să depuneţi contestaţia în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal.
Atenţie! Termenul de depunere a contestaţiei se calculează pe zile libere, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel, neintrand în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.
Trebuie să ştiţi că, după depunerea unei contestaţii, aveţi dreptul de a o retrage în orice moment până la soluţionarea ei. Mai mult decât atât, prin retragerea contestaţiei nu pierdeţi dreptul de a se înainta o nouă contestaţie, atâta timp cât respectaţi termenului general de depunere a acesteia.
La fel ca şi până acum contestaţia poate fi retrasă în tot sau în parte.
"Retragerea contestaţiei poate fi făcută în tot sau în parte. În situaţia în care cererea de retragere are că obiect doar anumite capete de cerere din contestaţia iniţială, despre aceasta se va face menţiune în decizia emisă în soluţionarea cauzei; contestaţia şi cererea de retragere parţială vor fi conexate, pentru o mai bună soluţionare a cauzei", se precizează în actul normativ publicat recent în Monitorul Oficial.
Cererea de retragere a unei contestaţii trebuie să fie semnată de contestator sau de împuternicit, cu îndeplinirea aceloraşi condiţii de formă prevăzute la formularea şi depunerea contestaţiei. În cazul în care contestatorul se află în procedura de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare, cererea de retragere a contestaţiei va purta semnătura şi ştampilă administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz. Persoanele fizice vor anexa la cererea de retragere copia actului de identitate.
După admiterea contestaţiei se decide anularea totală sau parţială a actului atacat.
Potrivit legislaţiei fiscale, în soluţionarea contestaţiei, ANAF se pronunţă prin decizie.
"Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul cailor administrative de atac, în sensul că asupra ei organul de soluţionare competent nu mai poate reveni, cu excepţia situaţiilor privind îndreptarea erorilor materiale, potrivit legii, şi este obligatorie pentru organele fiscale emitente ale actelor administrative fiscale contestate", prevede Ordinul ANAF nr.2906/2014, actul normativ care, alături de Codul de procedură fiscală, reglementează procedura de depunere şi soluţionare a contestaţiilor împotrivă actelor administrative fiscale.
Codul de procedură fiscală prevede că o contestaţie va putea fi:
- admisă, în totalitate sau în parte;
- respinsă.
În cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat. Anularea parţială/totală se dispune în situaţia în care pentru aceleaşi obligaţii fiscale există două sau mai multe titluri de creanţă sau dacă organele de inspecţie fiscală, că urmare a desfiinţării, au depăşit limitele învestirii.
În situaţia în care se pronunţa o soluţie de desfiinţare totală sau parţială a actului atacat, în considerentele deciziei se vor prezenţa numai motivele care au condus la desfiinţare. Decizia de desfiinţare este pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, iar verificarea vizează strict aceeaşi perioadă şi acelaşi obiect al contestaţiei pentru care s-a emis decizia, inclusiv pentru calculul accesoriilor aferente. Prin noul act administrativ fiscal, întocmit conform considerentelor deciziei de soluţionare, nu se pot stabili în sarcină contestatorului sume mai mari decât cele din actul desfiinţat, acesta putând fi contestat potrivit legii. În mod corespunzător nu poate fi diminuată pierderea fiscală cu o sumă mai mare decât cea înscrisă în actul desfiinţat.
În acelaşi timp, contestaţia poate fi respinsă din mai multe motive. Spre exemplu, contestaţia poate fi respinsă ca:
- neîntemeiată, în situaţia în care argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea contestaţiei nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat;
- nemotivata, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei;
- fiind fără obiect, în situaţia în care sumele şi măsurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat;
- inadmisibilă, în situaţia contestării deciziilor de impunere emise în temeiul deciziei referitoare la bază de impunere, având în vedere prevederile art.205, alin.(6) din Codul de procedură fiscală.
De asemenea, aşa cum precizam anterior, o contestaţie poate fi respinsă şi pentru neîndeplinirea unor condiţii procedurale (nu a fost depusă la termen, a fost depusă de o persoană care nu avea dreptul de a contesta, etc.).
Data publicării: 09.10.2014 (1.747 vizualizări)
|
