|
| Nou! |
| Am înfiinţat un grup de discuţii pe Facebook în care veţi afla noutăţi contabile, veţi putea adresa întrebări şi veţi putea răspunde colegilor de profesie, împărtăşindu-vă experienţa.
Adresa grupului este www.facebook.com/groups/grupcontabilitate/. Vă aşteptăm!
|
| Necesitatea evaluării autorizate la vânzarea unui mijloc fix |
În spaţiul public, mai ales pe forumurile de contabilitate (un exemplu îl găsiţi aici), au apărut mai multe păreri legate de preţul la care se poate vinde un mijloc fix. Unii contribuabili consideră că, dacă mijlocul fix este complet amortizat, îl pot vinde la orice preţ către terţi. Alţii consideră că pot vinde mijlocul fix la orice preţ, indiferent de valoarea rămasă neamortizată. Această valoare rămasă neamortizată nu are nicio legătură cu preţul la care poate fi vândut mijlocul fix. În conformitate cu prevederile Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), orice fel de tranzacţii cu translaţie de proprietate ar trebui făcute la valoarea justă. Iar această valoare trebuie stabilită de către un evaluator autorizat, prin intermediul unui raport de evaluare.
Conform IFRS 13 - Evaluarea la valoarea justă, valoarea justă este preţul încasat pentru vânzarea unui activ sau plătit pentru transferul unei datorii într-o tranzacţie normală între participanţi pe piaţă, la data de evaluare.
Valoarea justă este o evaluare în funcţie de piaţă şi nu o evaluare specifică entităţii. Pentru anumite active şi datorii pot fi disponibile tranzacţii observabile pe pieţe sau informaţii cu privire la piaţă. Pentru alte active şi datorii este posibil să nu existe tranzacţii observabile pe pieţe sau informaţii cu privire la piaţă. Cu toate acestea, obiectivul unei evaluări la valoarea justă este acelaşi în ambele cazuri - de a estima preţul la care ar avea loc o tranzacţie normală de vânzare a unui activ sau de transfer al unei datorii între participanţi pe piaţă la data de evaluare, în condiţii de piaţă actuale (adică un preţ de ieşire la data de evaluare din perspectiva unui participant pe piaţă care deţine activul sau datoria).
Riscul de a nu evalua mijlocul fix printr-un raport de valuare întocmit de un evaluator autorizat vine din posibilitatea autorităţilor fiscale de a retrata orice tranzacţie în conformitate cu art.11 din Codul fiscal (Legea 227/2015, cu modificările ulterioare):
(1) La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuţii sociale obligatorii, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacţii/activităţi pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei/activităţii.
Organul fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacţii sau, după caz, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacţii, prin indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul şi conţinutul tranzacţiei ce face obiectul neluării în considerare/reîncadrării, precum şi a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta.
Retratarea fiscală a tranzacţiilor de vânzare a mijloacelor fixe fără existenţa unui raport de evaluare autorizat, chiar dacă tranzacţia nu se face cu persoane afiliate sau intragrup, prezintă riscul de recalcul a impozitului pe profit, pe venit şi a taxei pe valoarea adăugată, putând duce chiar la acuzaţii de evaziune fiscală.
Data publicării: 17.07.2017 (12.697 vizualizări)
|
|
|
