În documentarul fiscal de mai jos, prezentăm în sinteză Instrucţiunile pentru aplicarea Titlului IX "Soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale", art. 205-218, din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, aprobate prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) nr. 2.137/2011, completat şi modificat prin OPANAF nr. 378/2013.
Posibilitatea de contestare
Orice persoană care formulează o contestaţie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie să demonstreze dreptul său sau interesul legitim lezat.
Lipsa actului administrativ fiscal înseamnă nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal.
Deciziile referitoare la bazele de impunere se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu şi a deciziilor de impunere emise ulterior în temeiul acesteia.
Forma şi conţinutul contestaţiei
În cazul în care contestatarul precizează că obiectul contestaţiei îl formează actul administrativ fiscal atacat, fără însă a se menţiona, înăuntrul termenului acordat de organul de soluţionare, cuantumul sumei totale contestate, individualizată pe feluri de impozite, taxe, datorie vamală, contribuţii, precum şi accesorii ale acestora, sau măsurile pe care le contestă, contestaţia se consideră formulată împotriva întregului act administrativ fiscal.
În cazul în care contestaţia este formulată printr-un împuternicit al contestatorului, organele de soluţionare competente vor verifica împuternicirea, iar în cazul în care contestatorul se află în procedură de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare, contestaţia va purta semnătura şi ştampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz.
În situaţia în care contestaţia nu îndeplineşte cerinţele de depunere (împuternicirea în original sau în copie legalizată, semnătura şi ştampila), organele de soluţionare competente vor solicita contestatorului printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste cerinţe. În caz contrar, contestaţia va fi respinsă.
Termen de depunere a contestaţiei
Contestaţia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării acestuia.
Dosarul contestaţiei va cuprinde: contestaţia în original, care trebuie să poarte semnătura persoanei îndreptăţite, precum şi amprenta ştampilei, în cazul contestatorului persoană juridică, împuternicirea avocaţială în original sau în copie legalizată, după caz, actul prin care se desemnează administratorul special/administratorul judiciar/lichidatorul, actul administrativ fiscal atacat, în copie, precum şi anexele acestuia, dovada comunicării actului administrativ fiscal atacat din care să reiasă data la care acesta a fost comunicat, copii ale documentelor care au legătură cu cauza supusă soluţionării, documentele depuse de contestator şi sesizarea penală în copie, dacă este cazul.
Termenul de depunere al contestaţiei se calculează pe zile libere, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul. Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat (de exemplu, zile de repaus săptămânal) se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
Retragerea contestaţiei
Cererea de retragere trebuie să fie semnată de contestator sau de împuternicit, cu îndeplinirea aceloraşi condiţii de formă prevăzute la formularea şi depunerea contestaţiei. În cazul în care contestatorul se află în procedură de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare, cererea de retragere a contestaţiei va purta semnătura şi ştampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz. Persoanele fizice vor anexa la cererea de retragere copia actului de identitate.
Retragerea contestaţiei poate fi făcută în tot sau în parte. În situaţia în care cererea de retragere are ca obiect doar anumite capete de cerere din contestaţia iniţială, despre aceasta se va face menţiune în decizia emisă în soluţionarea cauzei, contestaţia şi cererea de retragere parţială vor fi conexate, pentru o mai bună soluţionare a cauzei.
Soluţii asupra contestaţiei
Contestaţia poate fi respinsă ca:
- neîntemeiată, în situaţia în care argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea contestaţiei nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat;
- nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluţionării;
- fiind fără obiect, în situaţia în care sumele şi măsurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat sau dacă prin reluarea procedurii administrative, luându-se act de soluţia pronunţată de instanţa penală, se constată că cererea rămâne lipsită de obiect;
- inadmisibilă, în cazul contestării deciziilor de impunere emise în temeiul deciziei referitoare la baza de impunere.
Respingerea contestaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale
Contestaţia poate fi respinsă ca:
- nedepusă la termen, în situaţia în care aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege;
- fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în cazul când este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală;
- fiind depusă de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, potrivit legii;
- lipsită de interes, în cazul în care contestatorul nu demonstrează că a fost lezat în dreptul sau interesul său legitim;
- prematur formulată, în situaţia în care sumele contestate nu sunt individualizate prin titlu de creanţă şi în situaţia în care nu au fost emise decizii privind baza de impunere.
Data publicării: 12.04.2013 (1.093 vizualizări)
|