|
| Nou! |
Am lansat un site de infomaţii fiscale despre contribuabilii din România la adresa firme.consultanti.ro. Vă aşteptăm!
Am înfiinţat un grup de discuţii pe Facebook în care veţi afla noutăţi contabile, veţi putea adresa întrebări şi veţi putea răspunde colegilor de profesie, împărtăşindu-vă experienţa.
Adresa grupului este www.facebook.com/groups/grupcontabilitate/. Vă aşteptăm!
|
| Impozit pe profit: principii fiscale şi contabile, baza de impozitare |
Impozitul pe profit reprezintă un indicator de renumerare a factorului stat. Sunt obligate la plata impozitului pe profit toate entităţile economice care desfăşoară activităţi economice şi nu sunt clasificate în alte categoriide impozitare a activităţii, cum sunt microîntreprinderile sau organizaţiile nonprofit.
Impozitarea activităţii prin intermediul impozitului pe profit se realizează în principal prin trei sisteme şi anume:
a. sistemul de bază prin care cota de impozit pe profit se aplică asupra profitului impozabil determinat conform Codului Fiscal;
b. sistemul condiţionat alternativ care vizează un calcul dublu al impozitului pe profit, din acest calcul alegându-se valoarea cea mai mare; în această categorie încadrându-se anumite entităţi economice, cum ar fi cazionourilor, barurile de noapte, pariuri sportive, etc;
c. impozitarea activităţii economice a organizaţiilor nonprofit.
Principii de bază
Determinarea bazei de impozitare se întemeiază în baza principiului conectării cheltuielilor la venituri. Acest principiu impune că o cheltuială să fie recunoscută în contabilitate şi situaţiile financiare numai dacă prin consumul de resurse ale întreprinderii se va genera venituri cel puţin egale cu valoarea consumului de resurse. Dacă prin activităţile economice nu sunt generate venituri, în condiţiile în care s-au avansat resurse (cheltuieli), valoarea acestora nu este recunoscută în calculul profitului impozabil(bază de impozitare pentru impozitul pe profit).
Pentru determinarea bazei impozabile a impozitului pe profit se mai ţine seamă de principiul evitării dublei impuneri, conform căreia un venit realizat de către o entitate economică trebuie impozitat o singură dată. Dacă o întreprindere realizează venituri care au fost impozitate la sursă, contabilizarea lor de către întreprindere se va realiza în categoria celor neimpozabile în procesul de calcul al impozitului pe profit.
Elementele componente ale bazei de impozitare:
Baza de impozitare a impozitului pe profit este realizată din douan elemente de bază: cheltuielile şi veniturile. Diferenţa dintre acestea oferă indicatorul numit rezultatul contabil sau profitul brut, dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. Pentru obţinerea bazei de impozitare a profitului aceste elemente sunt clasificate la rândul lor în mai multe subcategorii. Cheltuielile sunt clasificate astfel: deductibile, parţial deductibile şi nedeductibile. Veniturile sunt clasificate la rândul lor astfel: venituri impozabile şi venituri neimpozabile.
Cheltuielile deductibile sunt cele pe care le prezintă prin cadrul legal Codul Fiscal, dar şi acele cheltuieli realizate de către întreprindere în urma cărora sunt obţinute venituri la un nivel superior cheltuielilor ocazionate de către activitatea curentă a întreprinderii. Cheltuielile parţial deductibile sunt cele enumerate de Codul Fiscal, limită care dacă este depăşită de către întreprindere devine automat nedeductibilă fiscal.
Cheltuielile nedeductibile sunt clasificate astfel:
a. cheltuielile care sunt enumerate strict de către Codul Fiscal;
b. cheltuielile care depăşesc limitele maxime ale cheltuielilor parţial deductibile;
c. cheltuielile care au fost ocazionate de către întreprindere, iar veniturile obţinute în urma avansării acestor resurse sunt inferioare nivelului acestora.
Veniturile impozabile sunt considerate toate veniturile ocazionate de activitatea desfăşurată de către întreprindere. Valoarea acestora trebuie analizată din punct de vedere al modului de provenienţa şi al impozitării la sursă. Dacă întreprinderea realizează venituri care au fost impozitate la sursă, ele vor fi considerate neimpozabile la calculul bazei de impozitare a impozitului pe profit.
Din aceste prevederi, definirea bazei de impozitare a impozitului pe profit se prezintă astfel: venituri totale minus cheltuieli aferente realizării veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Întreprinderile care sunt supuse sistemului dublu de impozitare trebuie să calculeze baza de impozitare şi impozitul pe profit prin următoarele modalităţi:
a. varianta întâi este cea clasică prin care se aplică cotă de impozit pe profit asupra bazei impozabile;
b. aplicarea unui procent legale asupra valorii veniturilor realizate din activităţile specifice activităţilor de bază ale acestor întreprinderi.
Din acest dublu calcul al bazei de impozitare şi a impozitului pe profit se va contabiliza şi plăti valoarea cea mai mare.
Data publicării: 26.05.2014 (3.147 vizualizări)
|
|
|
