Necesitatea deblocării activităţii furnizorilor de bunuri, servicii şi lucrări care au de recuperat de la autorităţile administraţiei publice locale sume ce reprezintă arierate precum şi volumul mare al acestora înregistrate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări, au dus la emiterea acestei ordonanţe care stabileşte cadrul general şi procedurile colective pentru acoperirea pasivului unităţilor administrativ-teritoriale aflate în criză financiară sau în insolvenţă.

În documentarul de mai jos, prezentăm principalele aspecte privind procedura de gestionare a crizei financiare şi insolvenţei unităţilor administrativ-teritoriale.

Criza financiară

Criza financiară este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Criza financiară este prezumată în următoarele situaţii:

- neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 90 de zile şi care depăşesc 15% din bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale respective, cu excepţia celor aflate în litigiu comercial;

- neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul local de venituri şi cheltuieli sau în bugetele instituţiilor ori serviciilor publice de interes local sau judeţean, după caz, pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data scadenţei.

Procedura de declarare a situaţiei de criză financiară

Situaţia de criză financiară poate fi sesizată de ordonatorul principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale, conducătorul compartimentului financiar-contabil din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, de ordonatorii secundari de credite şi ordonatorii terţiari de credite din cadrul serviciilor publice subordonate consiliului local, de conducătorii societăţilor comerciale sau ai regiilor autonome din subordinea consiliului local, de diverşi creditori, de directorul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi de structurile teritoriale ale Curţii de Conturi. Sesizarea se face la direcţia generală a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti şi la ordonatorul principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale care se află în situaţia de criză financiară.

Ordonatorul principal de credite solicită înregistrarea hotărârii autorităţii deliberative de declarare a crizei financiare, în termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea acesteia, în registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale, care este gestionat de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Acestea comunică lunar Ministerului Finanţelor Publice situaţiile de deschidere sau de închidere a crizelor financiare înregistrate.

În termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară, se constituie comitetul pentru situaţii de criză financiară, prin ordin al prefectului.

În termen de 30 de zile de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară, ordonatorul principal de credite împreună cu ceilalţi membri ai comitetului pentru situaţii de criză financiară pregătesc un plan de redresare financiară a unităţii administrativ-teritoriale, cu avizul camerei de conturi teritoriale.

Planul de redresare financiară cuprinde măsuri care să asigure prestarea serviciilor publice esenţiale de către autorităţile administraţiei publice locale pe durata aplicării planului de redresare financiară, măsuri de îmbunătăţire a managementului financiar şi a mecanismelor de control necesare pentru eficientizarea furnizării serviciilor publice esenţiale, măsuri de creştere a gradului de colectare a veniturilor proprii, precum şi de generare de venituri suplimentare, măsuri pentru reducerea cheltuielilor etc.

Planul de redresare financiară este supus spre aprobare autorităţii deliberative, respectiv consiliul local, consiliul judeţean, în termen de 3 zile lucrătoare de la elaborare şi va fi adoptat în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la depunere.

Pe perioada implementării planului de redresare financiară ordonatorul principal de credite nu poate, fără aprobarea emisă de autoritatea deliberativă şi fără avizul consultativ al comitetului pentru situaţii de criză financiară:

- să ia nicio decizie care să conducă la creşterea obligaţiilor financiare;

- să iniţieze înfiinţarea de noi servicii publice sau instituţii;

- să angajeze personal suplimentar;

- să dea curs oricăror obligaţii financiare contractate şi necuprinse în planul de redresare financiară pentru rezolvarea situaţiei de criză financiară;

- să împrumute fonduri, cu excepţia împrumuturilor de refinanţare;

- să participe la înfiinţarea ori finanţarea unor asociaţii de dezvoltare intercomunitară sau orice alte forme de asociere;

- să participe cu capital social la înfiinţarea de societăţi comerciale sau la majorarea capitalului social al celor deja existente.

Autoritatea deliberativă declară, la cererea ordonatorului principal de credite şi cu avizul consultativ al comitetului pentru situaţii de criză financiară, încetarea situaţiei de criză financiară, prin adoptarea unei hotărâri, dacă nu mai există dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduc la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o perioadă de timp de 180 de zile calendaristice şi dacă sunt îndeplinite criteriile pentru declararea stării de insolvenţă, caz în care unitatea administrativ-teritorială este supusă procedurii insolvenţei.

În situaţia prevăzută mai sus, ordonatorul principal de credite notifică, în termen de 5 zile, direcţia generală a finanţelor publice judeţeană, în vederea radierii înscrierii crizei financiare a unităţii administrativ-teritoriale din registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale.

Insolvenţa

Insolvenţa este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Insolvenţa este prezumată în următoarele situaţii:

- neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial;

- neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei.

Procedura de declarare a stării de insolvenţă

Sunt competenţi să aplice procedura insolvenţei ordonatorul principal de credite, autorităţile deliberative, instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor şi administratorul judiciar.

Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti gestionează un registru local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale în care sunt înscrise toate unităţile administrativ-teritoriale aflate în stare de insolvenţă. Completarea registrului local se face în termen de 5 zile da la declararea stării de insolvenţă respectiv închiderea acesteia. Acest registru are caracter de document public, se publică şi se actualizează permanent pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice.

Procedurile privind raportarea situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale şi înregistrarea lor la registrul local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi gestionarea acestuia, se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Procedura insolvenţei se desfăşoară sub controlul judecătoresc al judecătorului-sindic care stabileşte atribuţiile administratorului judiciar.

Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar sau ordonatorului principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale dacă acestuia nu i s-a suspendat dreptul de a exercita atribuţiile de ordonator principal de credite.

Administratorul judiciar examinează activitatea unităţii administrativ-teritoriale privind situaţia de fapt şi întocmeşte un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. De asemenea, după aprobarea tabelului definitiv al creanţelor, împreună cu ordonatorul principal de credite, elaborează în termen de 30 de zile calendaristice un plan de redresare. Acesta este supus avizării direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi camerei de conturi teritoriale, în termen de 3 zile de la finalizare.

Planul de redresare indică mijloacele şi termenele-limită pentru lichidarea datoriilor fiecărui creditor şi include un capitol distinct privind planul de achitare a debitelor către creditori.

Administratorul judiciar negociază cu creditorii aplicarea planului de achitare a debitelor, în cadrul căruia sunt prezentate şi calendarul negociat pentru rambursarea datoriei, şi condiţiile de rambursare. ?n cazul în care creanţele cuprinse în tabloul definitiv de creanţe au fost stinse integral, ordonatorul principal de credite şi administratorul propun judecătorului-sindic încheierea procedurii de insolvenţă a unităţii administrativ-teritoriale.

Executarea planului de redresare nu poate dura mai mult de 3 ani, cu începere de la data admiterii acestuia.

Orice furnizor de servicii de electricitate, gaze, apă, telecomunicaţii şi alte servicii similare nu are dreptul ca în perioada aplicării procedurii de insolvenţă să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către unitatea administrativ-teritorială sau către instituţiile şi serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, indiferent de forma de finanţare.

Administratorul judiciar organizează procedura de lichidare a activelor aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale, aşa cum este prevăzut în planul de redresare.

Fondurile obţinute prin vânzarea bunurilor aflate în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie de orice fel, sunt distribuite pentru achitarea impozitelor, taxelor şi a altor costuri asociate vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru păstrarea şi gestionarea acestor bunuri, precum şi plata salariilor angajaţilor şi a creanţelor garantate ale creditorilor, inclusiv sumele împrumutate, dobânzile, ratele modificate şi orice tip de penalităţi, precum şi a altor cheltuieli asociate.

Procedura de închidere a insolvenţei

În cazul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile stării de insolvenţă a unităţii administrativ-teritoriale, judecătorul-sindic pronunţă o sentinţă de închidere a procedurii, chiar dacă nu au fost stinse toate creanţele cuprinse în planul de redresare a stării de insolvenţă. Restul creanţelor nestinse în procedura de insolvenţă vor fi cuprinse în planul de redresare a stării de criză financiară. Sentinţa de închidere a procedurii este notificată de administratorul judiciar direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru efectuarea menţiunii în registrul local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale.

La cererea administratorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului unităţii administrativ-teritoriale, ajunsă în stare de insolvenţă, să fie suportată de către persoanele cu atribuţii de administrare a patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale, care au contribuit la intrarea unităţii administrativ-teritoriale în această situaţie.