În vederea aplicării unitare a prevederilor Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare şi a Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1/2016 cu modificarile şi completarile ulterioare, în ceea ce priveşte aplicarea taxării inverse prevăzute la art.331 din Codul fiscal, ANAF comunică următoarele prin Circulara 693567:
Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România care achiziţionează bunuri/servicii de natura celor specificate la art.331, alin.(2) din Codul fiscal de la alte persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA în Romania, au obligaţia să aplice taxarea inversă. Astfel, pentru aceste operaţiuni, beneficiarii vor determina taxa aferentă, care se va evidenţia în decontul prevăzut la art. 323 din Codul fiscal, atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei în limitele si în condiţiile stabilite la art.297-301 din Codul fiscal.
Având în vedere faptul că sistemul taxei pe valoarea adaugată este caracterizat de plăti fracţionate, respectiv din taxa colectată la fiecare stadiu al producţiei şi distribuţiei se deduce taxa deductibilă, iar diferenţa de plată se achită la buget, respectiv diferenţa de recuperat se solicită la rambursare, persoana obligată la plata taxei fiind, în general, persoana care livrează/prestează bunurile/serviciile, s-a constatat, în timp, că există riscul de neplată la buget a taxei.
Un astfel de risc întâlnit deseori în activitatea organelor de control a fost frauda ”comerciantului lipsă” prin care cel care livrează bunuri/prestează servicii evită sa plătească taxa datorată la buget în timp ce clientii săi îşi exercită dreptul de deducere al taxei, deţinând facturi care îndeplinesc condiţiile legale.
O modalitate identificată la nivelul Uniunii Europene de a se diminua fraudele de tipul ”comerciantului lipsă” a fost introducerea mecanismului taxării inverse prin care clientul este persoana obligată la plata taxei pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. În acest caz, aşa cum am prezentat anterior, clientul este persoana impozabilă care achită taxa prin înscrierea acesteia atât ca taxa deductibilă, cât şi ca taxa colectată, în decontul de TVA, în limita dreptului său de deducere al taxei, eliminand astfel plăţile intre cei doi comercianţi reprezentând taxa pe valoarea adaugată. Astfel, furnizorul/prestatorul nu va mentiona pe facturi taxa aferentă operaţiunii respective, nu va încasa banii reprezentând respectiva taxă şi nu va avea TVA de plată la bugetul de stat de pe urma acestor operaţiuni. Chiar şi în cazul în care furnizorul/prestatorul nu va putea fi identificat ulterior de către organele fiscale, nu va exista riscul de a nu se mai recupera taxa de la acesta întrucât în urma operaţiunilor supuse taxării inverse nu rezultă obligaţie de plată a TVA a furnizorului/prestatorului.
În acelaşi timp, cumpăratorul respectivelor bunuri/servicii, aplicând mecanismul taxării inverse, nu va ajunge în situaţia de a solicita rambursarea taxei de la bugetul de stat pentru respectivele operaţiuni, reducându-se riscul de a se pierde bani de la bugetul de stat prin efectuarea unor rambursări de TVA.
Prin urmare, pentru bunurile/serviciile prevăzute la art.331 din Codul fiscal, dacă atât furnizorul/prestatorul, cât şi beneficiarul, au codul de înregistrare în scopuri de TVA valabil, beneficiarul este persoana obligată la plata taxei şi, în consecinţă, nu se poate pune problema anulării deducerii şi a colectării taxei pe valoarea adaugată ca urmare a comportamentului furnizorului/prestatorului, întrucât taxarea inversă exclude prejudiciul la bugetul de stat din punctul de vedere al taxei pe valoarea adaugată. Numai în situaţia în care furnizorii/prestatorii aveau codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, beneficiarii ar fi putut şti ca aceştia au un comportament fiscal inadecvat şi, drept urmare, potrivit art. 11 alin. (7) sau (9) din Codul fiscal, nu ar fi putut deduce TVA din facturi în condiţiile în care acestea ar fi fost emise cu TVA în perioada în care codul de înregistrare în scopuri de TVA al respectivilor furnizori era anulat.
Precizăm că din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (relevante fiind cauzele C-285/11 Bonik si C-277/14 PPUH) rezultă că dreptul de deducere a TVA poate fi refuzat doar în situaţia în care s-a aplicat regimul normal de TVA, respectiv atunci când au fost emise facturi cu TVA, pentru că doar în această situaţie există un prejudiciu la bugetul de stat, determinat de faptul că beneficiarul a dedus taxa pe care a facturat-o, dar nu a plătit-o la bugetul de stat furnizorul.
În consecinţă, în situaţia în care beneficiarul a aplicat în mod corect taxarea inversă pentru operaţiunile prevăzute la art.331, alin.(2) din Codul fiscal, furnizorul/prestatorul având cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA la data operaţiunilor, chiar dacă ulterior codul acestuia este anulat sau se suspectează că furnizorul/prestatorul a avut un comportament fiscal incorect, nu se va sancţiona beneficiarul în sensul anulării deducerii taxei pe valoarea adăugată, întrucât nu a avut loc un prejudiciu la bugetul de stat, scopul taxării inverse fiind exact acela de a proteja bugetul statului de fraudă ca urmare a neplăţii taxei pe valoarea adăugată de către furnizori/prestatori.
Data publicării: 17.10.2016 (5.543 vizualizări)
|
